Nu și-a pierdut niciodată speranța, iar după aproape doi ani în care s-a luptat cu cancerul, a reușit să iasă învingătoare. Este vorba de Laura, o tânără în vârstă de 31 de ani din județul Timiș, mamă a unei fetițe de 12 ani, care a trecut prin aproape 20 de intervenții chirurgicale după ce a fost diagnosticată cu cancer limfatic.
Printre acestea se numără două transplanturi de inimă, o operație de eliminare a unui rinichi, o alta în care i-a fost eliminat tot ce ține de aparatul reproductiv, un transplant de ficat, o operație la cap, două la coloană, plus mai multe intervenții la sâni pentru îndepărtarea unui chisturi tumorale.
Au urmat ședințe severe de chimioterapie și radioterapie, dar în această lună, Laura a primit o veste mult așteptată. Și anume, faptul că în organismul ei nu mai este cancer. Totuși, pentru a fi declarată complet vindecată, Laura Florentina Viman mai are nevoie de luni întregi de tratament. În toată această perioadă, tinerei i-au fost alături numeroși oameni inimoși, care s-au implicat în campaniile de strângere de fonduri organizate, astfel încât Laura să poată primi o nouă șansă la viață.
În urmă cu câteva zile, tânăra a scris un mesaj emoționant într-un grup creat pe Facebook special pentru ea, intitulat „Împreună pentru Laura”. Aceasta a povestit că în luna noiembrie se împlinesc doi ani de când a fost diagnosticată cu cancer. Un diagnostic despre care spune că „a venit foarte dur pentru că nu mă așteptam. De fapt, nimeni nu se așteaptă să fie diagnosticat cu cancer. Chiar dacă cineva are niște simptome, speră până în ultima clipă că e vorba de altceva. Eu nu am antecedente de cancer în familie, întotdeauna m-am gândit că sunt protejată de boala aceasta. Și cred că așa gândesc foarte mulți. ,,Cancerul este pentru altcineva, nu este o boală pentru mine”. Iar când am primit diagnosticul de cancer a fost ca și cum m-ar fi aruncat cineva în mijlocul oceanului, eu neștiind să înot. A trebuit să dau singură din mâini și din picioare ca să mă salvez”.
Laura își amintește că atunci când a aflat că are cancer, se aștepta să fie vorba de un stadiu incipient. Au urmat șase luni în care tânăra nu a vorbit cu nimeni despre această boală. „Încercam să ascund cât pot de mult, deoarece în mintea mea știam că prietenii vor dispărea, la fel și persoanele apropiate. (…) Toți suntem pe același calapod făcuți, toți spunem: „mai beau un ceai, mai iau o aspirină că poate îmi trece, mai aștept o săptămână…”. Niciunul nu ne ducem la doctor a doua zi după ce nu am avut poftă de mâncare sau ne-a apărut nu știu ce zgaibă sau pată pe piele”, povestește Laura.
Tânăra spune că aflarea veștii că are cancer a avut un impact din punct de vedere psihic extrem de dur pentru ea, mai ales că nu a avut pe cine să sune pentru a o îndruma.
„Eu tot timpul am gândit așa: „cancerul este o boală. Dacă este o boală, înseamnă că are și un tratament. Eram atât de decisă să mă vindec de boala asta, încât am fost dispusă să suport orice decid doctorii. (…) Pe mine m-a prins boala într-un moment de singurătate deplină, fără să am pe nimeni pe lângă mine să mă ajute. Dumnezeu mi-a dat încercarea asta să cad la pat, însă am avut oameni care s-au îngrijit de mine enorm. S-a decis intervenție chirurgicală, ceea ce pe mine m-a bucurat foarte mult pentru că aveam groaza acea de tumoră, voiam să scap de ea, să nu o mai știu la mine în corp. Au urmat luni de chimioterapie cu niște simptome oribile: îți cade părul, ai tot timpul greață, ești toată umflată, nu poți să mergi, ajungi într-o condiție umană groaznică. De aceea multă lume refuză chimioterapia pentru că are niște efecte secundare foarte urâte și foarte greu de suportat. Dumnezeu mi-a dat cât de mult am putut eu să îndur, atât ca durere, cât și ca umilință”, spune Laura.
Tânăra din județul Timiș își amintește că s-a simțit groaznic după ce a văzut cum i s-a transformat corpul în urma intervențiilor chirurgicale pe care le-a suferit, precum și a ședințelor de chimioterapie.
„Am slăbit 15 kilograme, eu, fiind osoasă, nu s-a văzut atât de mult, dar era suficient să mă văd eu, să am frustrări, să mă simt groaznică. Începusem să îmi cunosc corpul atât de mult și să pot să îmi dau seama fiecare scădere în kilograme sau fiecare cicatrice ce mă făcea un om îngrozitor, mâncam foarte multă gumă să reduc senzația de greață. Iar când mă uitam în oglindă și mă vedeam atât de urâtă și de mutilată, mă simțeam umilită. Toată feminitatea, tot ce ținea de entitatea mea ca femeie mi-a fost furată. În cazul unui bolnav de cancer, cam toți nu au siguranța de a gestiona situația. Oamenii sunt atât de îngroziți de boală, că nu știu cum să se comporte cu un bolnav de cancer. Nu știu care sunt necesitățile unui bolnav și nu știu cum să gestioneze”, povestește Laura.
Deși a trecut prin clipe extrem de grele, tânăra îi mulțumește lui Dumnezeu pentru că i-a dat această boală. „Trecând prin ea, am realizat că viața înseamnă altceva. Mulți îmi spun că sunt prea visătoare. Da, sunt, pentru că doar stând la pat, am fost lipsită de aerul de afară și da, sunt pentru că îmi place să iubesc frumos oamenii. Îmi doresc să pot măcar 30% să fac din ceea ce nu am putut în acest timp. Iar dacă ceva regret din toată boala aceasta, este doar faptul că mi-a furat timpul care trebuia să-l dedic fetiței mele”, spune Laura.
Pentru că mai urmează luni întregi de tratament, oamenii inimoși sunt încurajați în continuare să contribuie cu sume de bani pentru ca Laura să poată să aibă din nou o viață normală. Donațiile se pot face în următoarele conturi: LEI – RO57RZBR0000060019951685 – Laura Florentina Viman; EURO – RO28RZBR0000060021083712 – Laura Florentina Viman – BIC/SWIFT: RZBRROBUXXX; Paypal: vimanlaura@yahoo.com; Revolut: LT243250081643139766.
