Fundătura Ponorului, „Palma lui Dumnezeu” din inima munților în care timpul stă în loc

Un adevărat colț de rai se află în vestul țării, în Munții Șureanu. Este vorba de Fundătura Ponorului, din județul Hunedoara, iar turiștii care ajung aici au impresia că sunt în altă lume. O lume în care timpul pare că a stat în loc. Este atât de multă liniște în această zonă și un aer curat, încât nu ai cum să nu te încarci cu energii pozitive.

Concret, Fundătura Ponorului reprezintă valea râului Ponor din Munții Șureanu. Mai este cunoscută și sub numele de „Palma lui Dumnezeu” datorită peisajului pitoresc, fiind considerată a fi unul dintre cele mai frumoase locuri naturale din România. De altfel, este foarte căutată de fotografii care doresc să surprindă imagini naturale fabuloase.

Fundătura Ponorului se află la o altitudine de 900 de metri, în Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina, pe raza comunei Pui. Pentru a ajunge în acest colț al naturii, turiștii trebuie să știe că au de parcurs un traseu pe jos de aproximativ două ore, care se întinde pe o lungime de peste cinci kilometri. Concret, de pe drumul care leagă Hațeg de Petroșani, după localitatea Pui se face o șosea la stânga spre satul Ponor. Se trece și prin Ohaba Ponor, iar în localitatea Federi, în zona garajelor, mașina trebuie lăsată, pentru a se continua pe jos traseul, pe un drum forestier.

Traseul este unul de dificultate medie, însă pe măsură ce turiștii urcă, au parte de priveliști naturale tot mai frumoase. Astfel, poate fi admirată splendoarea piscurilor din Munții Retezat, iar din când în când drumeții se pot întâlni cu săteni care taie fânul sau îl adună de pe dealurile din jur.

La un moment dat, turiștii pătrund într-o pădure în care simt o răcoare plăcută, iar la ieșirea dintre copaci, pot fi admirate primele sălașuri din Fundătura Ponorului. Deși este ascunsă în inima munților, această vale este animată, mai ales vara, de către săteni din localitatea Federi care locuiesc aici cu lunile pentru a avea grijă de animale, în special vaci, oi sau cai, și a aduna fânul.

Printre aceștia se numără și Eleonora. Are 67 de ani, iar de primăvara până toamnă locuiește singură în sălașul său din Fundătura Ponorului. Are nouă vaci, astfel că în fiecare an le aduce la păscut aici. Pentru a nu se plictisi, Eleonora are și o grădină în fața sălașului, foarte îngrijită, plină cu legume: fasole, ceapă, cartofi, pătrunjel sau porumb. Femeia este de mare ajutor și pentru turiștii care ajung în zonă, cărora le dă toate sfaturile de care au nevoie. Nu puțini îi cer Eleonorei să le pregătească și o masă tradițională, cu caș, telemea, ceapă din grădină, gogoși sau balmoș.

Sunt o grămadă de sălașe pe aici pe vale, dar cele multe îs pustii. Aici mai sunt patru, cinci sălașe la care mai vin oamenii, mai ales acum vara, că au de lucru. Mie nu mi urât, nu se întâmplă nimic, cine să vină până la mine? Stau singură. Am nouă vaci. Vin cu grămada turiști, mai ales din Timișoara, din Ungaria au fost, și din Israel. Au fost și cu care nu ne-am putut înțelege. Le-am mai pregătit câte o masă: o pancovă (n.r. gogoașă), un balmoș. Îmi spun unii să le pregătesc câte o bucată de brânză și ceapă de a mea, din grădină”, ne-a povestit Eleonora. Femeia le și vinde caș și telemea drumeților, la prețuri între 15 și 20 lei/kilogramul.

Eleonora ne spune că la Fundătura Ponorului vin și turiști care stau cu zilele în cort, pentru a se bucura de liniștea oferită în acest colț de rai.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *