Sfinții 40 de Mucenici. De ce se beau 44 de pahare de vin și care sunt tradițiile în Banat

Sărbătoare mare, astăzi, în casele creștinilor. Marți, 9 martie, sunt prăznuiți Sfinții 40 de Mucenici. Cei 40 de soldați romani au fost uciși pentru credința lor în vremea împăratului Licinius, din porunca guvernatorului Agricola.

Potrivit lui Vasile cel Mare, cei patruzeci de mucenici erau soldați creștini din Capadocia, aflați în slujba împăratului roman Licinius. În ciuda faptului că împărații Constantin cel Mare și Licinius emiseseră în anul 313 Edictul de la Milan prin care practicarea creștinismului era permisă, conflictul izbucnit ulterior între cei doi împărați l-a determinat pe Licinius să inițieze o persecuție anticreștină în provinciile din estul imperiului, care se aflau în jurisdicția sa.

Cei patruzeci de soldați creștini au fost îndemnați de Agricolae, prefectul Armeniei Inferior, să aducă jertfe zeilor romani și au refuzat să intre în templu, mărturisind în mod deschis că sunt creștini. După ce au fost întemnițați timp de opt zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri, ei au fost aduși pe marginea unui lac de la marginea orașului Sevastia, într-o noapte foarte friguroasă, și au fost aruncați dezbrăcați în apa înghețată a lacului pentru a muri de frig. Persecutorii au pregătit pe mal o baie caldă pentru cei care ar fi declarat că renunță la creștinism. Unul dintre cei patruzeci de soldați nu a mai putut îndura frigul năpraznic și a acceptat să aducă ofrande zeilor romani, dar a murit imediat după ce a ieșit din lacul înghețat și a intrat în baia caldă. Unul dintre gardieni, pe nume Aglaius, care veghea martiriul soldaților a văzut deodată o lumină supranaturală care-l copleșea și s-a proclamat creștin; el s-a dezbrăcat și a intrat în apele lacului, alăturându-se celor treizeci și nouă de oameni rămași. Numărul mucenicilor a rămas astfel patruzeci.

În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zorii zilei cei patruzeci de soldați au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să agonizeze până ce au murit. Trupurile lor au fost arse și cenușa aruncată în lac. Creștinii au adunat însă rămășițele lor și le-au distribuit în mai multe orașe; în acest fel, venerarea celor patruzeci de martiri s-a răspândit în întreg imperiul și numeroase biserici au fost ridicate în cinstea lor.

Tradiții de Ziua Sfinților 40 de Mucenici

În această zi, gospodinele prepară și împart mucenici copți și fierți, conform tradiției. Mucenicii sunt ca o prăjitură, cu miez de nucă și miere sau un aluat în forma cifrei opt, fiert în apă, cu mirodenii și nucă. Mucenicii sunt apoi împărțiți rudelor, vecinilor, oamenilor sărmani, pentru pomenirea celor morți, dar și pentru recolte bogate.

De asemenea, sărbătoarea mucenicilor este strâns legată și de momentul anului în care sătenii își pregăteau pământul pentru un nou an agricol. Istoria spune că Sărbătoarea Mucenicilor începe, de fapt, cu o zi înainte, pe 8 martie, cu Focurile Măcinici, și se încheie pe 11 martie, cu Beția Rituală. Incinerarea simbolică a spiritului iernii și renașterea spiritului verii se realizează, simbolic, prin aprinderea focurilor rituale, în dimineața zilei de Măcinici, 9 martie, echinocțiul de primăvară pe stil vechi.

În Banat, copiii scormoneau și băteau cu bețele în foc, iar mamele lor împrăștiau cenușa rămasă după stingerea jarului în jurul caselor și adăposturilor de animale și păsări. Aceste focuri erau considerate purificatoare.

Obiceiul de a bea de Mucenici 40 sau 44 de de pahare de vin, la începutul anului agricol, este o reminiscență a sărbătorilor bahice ale Antichității. Oamenii credeau că vinul băut de Măcinici se transformă, de-a lungul anului, în sânge și putere de muncă. Dacă cineva nu putea să bea 40 de pahare de vin, trebuia să guste sau cel puțin să fie stropit cu vin.

Vinul reprezintă sângele vărsat de cei 40 de Sfinți Mucenici din cetatea Sevastei. După tradiția creștină, Sfinții martiri au fost 40, dar după cea geto-dacică, au fost 44, atâtea zile câte sunt între 9 martie și 23 aprilie, atunci când este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *