Fundătura Ponorului, un loc ascuns în inima munților, aflat în județul Hunedoara, a devenit cunoscută acum câțiva ani, în urma unei fotografii fabuloase care a făcut înconjurul Europei.
De atunci, Fundătura Ponorului s-a transformat într-una dintre cele mai importante atracții turistice din România, și nu numai. Turiștii sunt fascinați de peisajele naturale de aici, dar și de simplitatea oamenilor care trăiesc pe aceste meleaguri. De altfel, cei care ajung în Fundătura Ponorului, despre care se spune că ar fi cel mai pitoresc loc din România, au impresia că timpul stă în loc.
Fundătura Ponorului se află la o altitudine de 900 de metri, în Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina, pe raza comunei Pui. Pentru a ajunge în acest colț natural, turiștii trebuie să știe că au de parcurs un traseu pe jos de aproximativ două ore, sau cu mașina de teren, pe un drum forestier care se întinde pe o lungime de peste cinci kilometri. Traseul este unul de dificultate medie, însă pe măsură ce turiștii urcă, au parte de priveliști naturale tot mai frumoase cu piscurile din Munții Retezat.
Veșnicia s-a născut la sat
În Fundătura Ponorului, supranumită și „Palma lui Dumnezeu”, se găsesc mai multe sălașuri, iar o parte încă sunt locuite din primăvară și până în toamnă. Mai mulți localnici din satele vecine dețin aceste mici căsuțe din lemn, așa că în lunile călduroase, se mută cu tot cu animale în Fundătura Ponorului. Aici, vacile, caii, măgarii și oile au parte de multă libertate, fiind lăsate la pășunat pe dealuri și beau apă din izvorul de munte care străbate această vale din Munții Șureanu.
„Locuiesc, de obicei, cel puțin o lună în sălașul meu. Doar eu și animalele, nu-mi este urât. Am nouă vaci, patru porci, găini”, ne povestește Ioana Murgoi, care are un sălaș pe valea râului Ponor, pe care se află și Fundătura Ponorului. Femeia are 62 de ani și își petrece câteva luni din an în inima munților. Nu are televizor, doar un mic radio, iar semnal la telefon prinde doar dintr-un anumit loc de pe deal. Dar nici nu duce dorul tehnologiei. Ioana locuiește într-o căsuță din lemn, frumos decorată ca-n vremurile de demult. În spatele casei are și o mică grădină în care cultivă câteva legume, iar un uriaș câine îi este prieten și paznic.
Ca să ajungem la sălașul Ioanei Murgoi, avem de mers din Fundătura Ponorului aproximativ o jumătate de oră cu mașina de teren, pe un mic drum, săpat prin pădure la inițiativa localnicilor. Deși suntem în creierii munților, pe aceste meleaguri este multă viață. Viață, liniște și aer curat. Întâlnim pe drum mai multe vaci la păscut, dar și turme de oi. De asemenea, salutăm câțiva oameni care urcă încet, încet, alături de un cal care duce desaga cu merinde, spre sălașurile lor.
O mulțime de astfel de sălașuri întâlnim și în Fundătura Ponorului, transformate în căsuțe de vară pentru oamenii locului. Sunt oameni simpli și muncitori, pentru care a avea grijă de bucățile lor de pământ reprezintă o tradiție pe care o respectă cu sfințenie. Așa se face că în Fundătura Ponorului nu găsim nici măcar o porțiune de teren necosită. Pe lângă peisajul natural de vis, căsuțele din lemn, alături de zecile de claie cu fân fac ca acest loc să fie unul de-a dreptul spectaculos.
Via Transilvanica trece prin Fundătura Ponorului
În ultimii ani, Fundătura Ponorului este vizitată de tot mai mulți turiști. De altfel, Via Transilvanica, traseul turistic de 1.400 kilometri ce unește România, trece și prin Fundătura Ponorului. Curioși să guste preparate tradiționale, unii turiști îi roagă pe săteni să le pregătească o masă cu bucate țărănești și își potolesc setea cu apa de la izvor.
Potrivit localnicilor, sunt turiști care petrec câteva zile cu cortul la Fundătura Ponorului, alții se plimbă cu bicicletele, dar cei mai mulți iau la pas acest traseu spectaculos.
„Aflată la o altitudine de 900 de metri, Fundătura Ponorului este străbătută de apele văii Ponorului, care în trecut era unită cu valea Ponorici formând o vale de dimensiuni mari care își revărsa apele în N-E depresiunii Hațeg, prin zona localității Fizești. În timp râurile s-au despărțit, Ponoriciul fiind captat de actuala vale a Cioclovinei, iar râul Ponor a fost captat prin zona localităților Federi și Ohaba. Apele au săpat calcarul format în perioada jurasică și au apărut infiltrații în albia râurilor, care au creat cele mai mari peșteri cunoscute din Munții Șureanu. Cu trecerea anilor aceste infiltrații au devenit ponoarele pe care le putem vedea astăzi, râurile au erodat complet stratul de calcar până la substratul format din roci cristaline, lărgindu-și albia și creând cele mai spectaculoase depresiuni carstice din Munții Șureanu. Albia râului Ponor este una sinuoasă acesta formând meandre care se întind pe aproximativ 9 km pe firul principal, aproape de vârful Porumbelu Mare, unde izvorește și 2 km pe afluentul care vine din Poiana Omului. Peisajul natural este îmbogățit de prezența sălașelor și a clăilor de fân presărate în lunca Ponorului și pe înălțimile din împrejurimi”, explică cei de la Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina, pe raza căruia se află și Fundătura Ponorului.
