Dan Zăgănescu,timișoreanul care acum 31 de ani a strigat pentru prima dată „Jos Ceaușescu

În urmă cu 31 de ani, pe data de 16 decembrie, la Timișoara începea Revoluția Română. Scânteia acestor evenimente s-a aprins cu o seară înainte, în fața casei pastorului Laszlo Tokes, unde mai mulți timișoreni s-au adunat pentru a protesta față de decizia ca acesta să fie evacuat din locuința sa aflată în Piața Sfânta Maria.

Oamenii nu scandau nimic, fiind doar o revoltă mută. Seara târziu, manifestanții s-au retras, însă s-au întors a doua zi într-un număr și mai mare. În scurt timp, protestul s-a transformat într-unul față de regimul comunist.

Iar drumul spre libertate nu ar fi fost posibil fără implicarea mai multor timișoreni curajoși, aflați în acea seară de 16 decembrie 1989 în Piața Maria. Printre eroii Revoluției se numără Daniel Zăgănescu, care a fost primul care a ieșit din mulțime pentru a striga „Jos Ceaușescu”. În scurt timp, manifestanții s-au dezlănțuit.

Acest episod s-a întâmplat imediat după ce Ion Monoran a luat decizia de a opri tramvaiele în Piața Maria cu scopul de a bloca circulația și pentru a se aduna cât mai multă lume.

În 1989, eu aveam 25 ani. În seara de 16 decembrie, ne-am întâlnit mai mulți tineri în Piața Maria. Am ajuns acolo și am știut dinainte, bineînțeles, că totul era de fațadă pentru Tokes, când de fapt toți protestau în tăcere împotriva sistemului comunist și împotriva lui Ceaușescu, Ceaușescu fiind pilonul care ținea regimul comunist în picioare. Eu le-am zis prietenilor mei că trebuie să le spun ceva celor prezenți în piață. Atunci m-am urcat pe tamponul tramvaiului și le-am strigat: Mă numesc Daniel Zăgănescu, sunt student… și vă rog frumos să spuneți cu mine Jos Ceaușescu. Nu-mi este frică de securitate. Jos Ceaușescu. Na, s-a lăsat o liniște monumentală de auzeai un ac, o gămălie dacă cădea jos. A doua oară când am strigat, au fost niște voci răzlețe, când am strigat a treia oară, atunci a început tumultul și au strigat majoritatea și s-a auzit clar. Dacă erai acolo și dacă participai, deja erai foarte curajos și puteai să ajungi foarte clar să te lichideze pentru un asemenea gest”, ne-a povestit Daniel Zăgănescu.

Revoluționarul își amintește că nu i-a fost deloc frică în acele momente și că abia după câteva zile a realizat în ce pericol s-a aflat atunci când a strigat pentru prima oară „Jos Ceaușescu”.

Nu mi-a fost frică absolut deloc. Le-am spus oamenilor că știu de ce sunt acolo, să protestăm împotriva regimului comunist și împotriva lui Ceaușescu. După câteva zile mi-am dat seama că puteau să mă termine, însă uite că nu s-a întâmplat nici acum. Nu știu de ce, am întrebat mai multă lume și mi s-a spus că atunci nu au vrut și apoi au pierdut momentul„, ne spune Daniel Zăgănescu.

Timișoreanul consideră că a meritat tot sacrificiul pentru libertate din urmă cu 31 de ani. „Acum ai dreptul de a circula, nu mai ai restricții. Însă e o pungășie din partea celor care conduc partidele politice, care distrug țara pe spinarea celor care au murit sau puteau să moară acum 31 de ani”, consideră Daniel Zăgănescu.

În seara de 16 decembrie 1989 a fost începutul Revoluției Române, sute de persoane fiind reținute.

„După ora 17.30, tramvaiele sunt blocate în stația din Piața Sfânta Maria și se aud primele lozinci în favoarea libertății, fiind formulate și cereri privind îmbunătățirea nivelului de trai. Un grup mare de demonstranți pleacă spre Comitetul Județean de Partid, traseul fiind prin apropierea Complexului Studențesc. După ora 20.00, forțele de ordine intervin cu brutalitate la Comitetul Județean de Partid, dar și în apropierea bisericii reformate. Își fac apariția militari dotați cu scuturi, căști și bastoane, susținuți de milițieni și securiști în civil. Intervin și pompierii, stropind mulțimea cu jeturi de apă. Se declanșează confruntări violente , ocazie cu care vitrinele unor unități comerciale sunt sparte. Sunt reținute sute de persoane„, scrie în „Enciclopedia Revoluției Române din Timișoara”.

A urmat ziua de 17 decembrie, când primii martiri ai Revoluției au căzut secerați de gloanțele regimului comunist, la Timișoara.

Conform documentelor oficiale, la Timișoara au fost 73 de morți și 296 de răniți în perioada 16-22 decembrie 1989, iar după 22 decembrie, 20 de morți și 77 de răniți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *